tacere. si nimic mai mult.

Daca e sambata,6 iunie,e Cristina!!! Locatia? Cimitirul unguresc din Cluj. Cu program (n-am stiut ca si vizitarea mortilor necesita program..ca viii). Zona? Cartier Zorilor... aproape de Sigma. Am intrat si (spre usurarea mea) n-am vazut pe nimeni... atunci. Spre deosebire de Cristina,eu priveam la cer din 2 motive: "Doamne ajuta sa nu mai ploua!" & "Doamne ajuta sa nu dam peste cine stie ce p-aici!". Recunosc: nu am asemenea pasiuni si nici nu figureaza pe o viitoare lista. Oricum, Cris e o prietena super si datorita ei am ajuns acolo (Multu, Cris!!!). A vrut ceva mai special,cu idei speciale si a iesit ceva mai special. Sper. Va las pe voi sa comentati. Orice e binevenit. Serios :-) O idee ce mi-a trecut prin cap atunci: un photoshooting cu tenisi pe o sarma, cu o marmura pe post de oglinda-oglinjoara, cu o cu fatzuca de pus in rama, cu niste ani si slove scrise pe pietre mari.. necunoscute... dar o nunta? Pentru cei care au asemenea intentii, tema nuntii poate fi: cautand tacerea de dincolo de limite...... Sau?

Scanteia...

Undeva afara din Arad,la locul numit "Scanteia". Dai peste un domeniu in interiorul caruia este un conac splendid. Eu si Teo intram. In stanga noastra troneaza un semineu urias,jumatatea din valoarea conacului reprezentand acel semineu. In fata noastra,un robinet din care curgea vin. Demult. Atunci cand "patronul" dorea. Era in permanenta cineva la subsol care se ingrijea ca vinul sa ajunga "sus". Conacul a fost facut de un tip pentru amanta lui. Neaparat tanara. El neaparat batran. Nu mai retin bine daca erau amandoi din Ungaria sau doar ea. Probabil ca tipa facea parte din specia fitoaselor pentru ca asa cum a venit,asa a plecat...adica pe acelasi drum. De ce? NU I-A PLACUT CONACUL! Sincer,cum tre' sa fii ca sa nu-ti placa? Pe deasupra si cadou. Ditamai zona faina, ditamai domeniul, ditamai conacul,ditamai cadoul, ditamai minte zero. Eu si Teo l-am acceptat asa cum era. Noua nu ne strica reputatia :-))))).Si am trecut la photo. Si pe timp de zi,si pe timp de noapte.
Teo, cu parul ei brunet si cret si (sa nu uitam!!!) cu sacoul mov ( :-)), a schimbat peisajul. A fost asa de tare sesiunea foto, Teo si decorul mergand mana in mana. Cand ceream tacere,aveam o sala cu ferestre cu grilaj sofisticat si o Teo meditativa. Cand doream voie buna,hopa! Si Teo rasarea din te miri ce flori. Si clic! O poza! :-) Wow! Tare a fost!Multumesc, Teo! :-)
Arad... Ups! Langa... :-P (Prietenii stiu de ce!)

esti susur bland ce inima-mi alina..

...dar tu treceai si Eu plangeam...

el si ea

cel mai sincer zambet :)

povara frumosului... (I)

povara frumosului... (II)

povara frumosului... (III)

povara frumosului... (IV)

Dincolo de..

cand soarele intalneste pamantul (I)

cand soarele intalneste pamantul (II)

cand soarele intalneste pamantul (III)

Un superb apus de soare in Arad..de fapt la 15 km de oras. La domeniul numit 'Faclia',impreuna cu Teo am ramas cu gurile cascate cand am vazut cum soarele cobora incet,incet si musca pamantul. Se ducea. Inca se tot duce. Pana cand?

something old, something red

O versiune mai moderna care inlocuieste sloganul: ceva vechi,ceva albastru,ceva imprumutat,ceva nou. E simplu. E rosu. E altceva. Atrage. Pasiune si, totodata,puritate. Asa trebuie sa fie. Si asa este...

..doar un pahar cu apa..

Odata,un om a fost condamnat la moarte de catre un seic. Chiar inainte de a muri, omul a fost intrebat care este ultima lui dorinta. El dorea doar un pahar cu apa. Cand i-a fost adus,omul, de teama, nici nu a putut sa bea deoarece atat de tare tremura incat abia putea sa tina paharul in mana. Seicul,vazandu-l, l-a asigurat ca doar atunci va incepe executia lui dupa ce va bea apa din pahar. Omul l-a crezut pe cuvant si, in secunda urmatoare, a varsat apa pe pamant. Viata lui a fost astfel salvata pentru ca a inteles cuvintele potrivite la momentul potrivit.